Era joi. Ziua era posomorata. Zapada se asternuse cam de 20 de centimetri pe pamant si fulgi mari de zapada cadeau din abundenta din cer cand parintele Serafim a inceput conversatia sa cu mine pe un camp de langa sihastria lui din apropiere, in partea opusa raului Sarovka, la poalele dealului care coboara in panta spre malul raului. Imi spuse sa ma asez pe trunchiul unui copac pe care tocmai il doborase, si el insusi se aseza pe vine in fata mea.
" Domnul mi-a descoperit", spuse marele batran, " faptul ca in copilaria ta ai avut mare dorinta de afla scopul vietii noastre crestine si ca tu mereu ai intrebat numeroase persoane de mare tinuta duhovniceasca despre acest lucru". Trebuie sa spun aici ca de la varsta de 12 ani acest gand ma preocupase mereu. De fapt, cercetasem o multime de clerici cu privire la aceasta, dar raspunsurile lor nu-mi dadusera nicio satisfactie.Acest lucru nu-i era necunoscut batranului."Dar nimeni", continua parintele Serafim", nu ti-a dat un raspuns exact. Ei ti-au spus:<<. Unii au fost chiar indignati de faptul ca esti preocupat de curiozitati profane si iti spuneau:<<.Dar acestia nu vorbeau dupa cum se cuvenea.Iar acum, bietul Serafim iti va expica in ce consta cu adevarat acest scop.
( Sfantul Serafim de Sarov-o biografie spirituala, de arhimandritul Lazarus Moore, traducere de prof Paul Balan, editura Agapis, Bucuresti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu